Civilizatiile Antice s-au ghidat dupa puterea cristalelor pentru a elibera blocajele mentale, fizice si spirituale, facilitand astfel fluxul de energie libera a intregului corp.
Daca facem o comparatie intre structura celulara a cristaleor si cea a corpului uman, putem observa ca ambele sunt formate din dioxid de siliciu mineral.
Aceasta este cauza pentru care suntem nativ receptivi la vibratiile cristalelor pe masura ce transmit, refelecta si stocheaza lumina, suferind totodata un transfer de energie.
Cuprins articol
Cristalele in contact cu omul
Contactul cristalelor cu suprafata corpului uman produce un puternic efect vibrational. Mai mult, daca luam in calcul si legile fizicii, atunci ne amintim ca gandurile directioaneaza energia spre un punct, iar energia influenteaza gandirea. Fiecare din formele noastere de energie cristalina serveste ca un instrument pentru a ajuta gandurile constiintei noastre sa se conecteze cu corpul nostru.
Se spune despre cristale ca sunt atribuite anumitor zodii. Personal consider ca fiecare cristal intra, mai degraba, in rezonata cu anumite vibratii din corp.
Altfel spus, omul prin chimia sa rezoneaza cu un anumit tip de cristal norocos.
Daca ar fi sa aleg un cristal, pe care l-as alege?
Cristalul m-a ales pe mine.
Da, cristalul m-a ales pe mine! Asa cred ca se intampla, de fapt, cu noi toti.
Si am sa va spun o poveste din adolescenta:
Era prin anii ’80… eleva in clasa a X-a la un liceu nu doar dintr-un oras, dar chiar dintr-un judet aflat la ceva distanta de satul meu natal. Se apropia examenul de treapa iar cerintele erau destul de aspre. Pentru profilul meu, examenul se sustinea la disciplinele Matematica si Fizica. Atmosfera era destul de incordata deoarece acest examen crea rupturi in colectivul clasei.
Stateam la internat, asa ca nu avea rost sa imi lungesc prea mult sederea. Mi-am facut bagajele si am plecat la tara, unde urma sa ma pregatesc pentru examen.
Eram o eleva silitoare si premianta… dar tocilara (trebuie sa recunosc).
Am ajuns la tara si cand desfac bagajele: ce sa vezi?
Din bagaj lipseau cartile si cursurile dupa care trebuia sa invat pentru examen. Puteam sa jur ca le-am pus acolo. Imi aminteam in detaliu cum le facusem loc in marginea geamantanului.
La acel moment, cand cartile erau primite de la scoala, manualele nu se gaseau la vanzare. Va puteti imagina cum intr-o clipa am simtit ca imi pleaca pamntul de sub picoare. Nu mi-a luat mult sa realizez ca voi pierde acel examen.
Intalnirea cu bijuteria!
Pentru a ma mai scoate din acea stare de panica totala, parintii mi-au recomandat sa ma relaxez si sa merg cu cativa copii din sat sus pe deal unde nu cu mult timp in urma avusese loc o alunecare de teren.
Cand nu exista internet, iar distractiile se gaseau in lucruri mici, asta reprezenta o sursa de relaxare.
Cu greu m-am urnit din loc, dar am facut-o!
Dealul pe care ne-am dus era unul cu o istorie aparte. Pe vremuri el gazduise conacele boieresti… altfel spus „lumea buna”. Odata cu alunecarea, dealul se pogorase pe cativa kilometri, devenind platou.
Si cum ne plimbam noi pe acolo am zarit printre fasiile de pamant ceva special. Era ca o vergheta de argint. M-am aruncat asupra ei si cand am tras-o afara… ce sa vezi?! Era, de fapt, un inel de argint frumos lucrat, cu o piatra mare superba de culoarea liliacului. Arata de parca il asezase cineva acolo intentionat, cu doar cateva minute inainte de a ajunge noi.
A fost dragoste la prima vedere! Atat de mult m-a captivat incat am uitat parca de toata intamplarea cu manualele mele.
Asa ca l-am luat si am plecat acasa.
Cristalele: cele mai bune prietene ale unei fete!
Marilyn Monroe canta prin anii `50 ca diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete. Dupa intamplarea din acea zi, eu as fi putut afirma lejer ca, de fapt, orice bijuterii cu pietre semipretioase pot ajuta orice fata sa treaca peste o perioada mai grea. Exact ca un prieten!
In orice caz, m-am intors acasa si le-am aratat parintilor. Eram atat de entuziasmata incat nici nu mi-a mai pasat de remarca lor simpla: „probabil e un ciob de sticla colorata!”.
Ce puteau sti niste oameni saraci, de la tara?
L-am spalat cu apa si sapun si s-a curatat atat de bine incat parea luat din vitrina, nu din pamant! Uneori aveam senzatia ca este fermecat. Ma gandeam adesea cine o fi fost purtatoarea lui!? Vreo vrajitoare?
Simteam cum acea piatra liliachie imi controleaza starea de spirit.
Cum te poate influenta, terapeutic, un cristal
Devenisem mult mai calma, mai linistita si mai aventuriera de cand purtam acel cristal. Inainte am incercat mersul pe bicicleta fara succes. Acum nu doar ca am plecat pe ea, dar pedalam kilometri fara oprire!
Incepusem sa devin optimista cu privire la examen.
Asa ca intr-o zi, plina de acea energie pozitiva, am urcat in podul bunicilor. Nu mi-a venit sa cred cand, cautand plina de curiozitate prin lazile prafuite, am gasit toate cartile unchiului meu care absolvise deja facultatea de fizica atomica si nucleara. Eram atat de fericita incat nici nu am mai ezitat. Le-am adus in casa si am inceput sa ii studiez toate notitele, problemele, mod de calcul etc. Chiar daca pe alocuri ma simteam putin depasita, m-am straduit din rasputeri sa fac conexiunile. De atunci am petrecut zi si noapte invatand, recuperand cumva timpul pierdut.
Ziua examenului
Intr-un final a venit si mult asteptata zi a examenului. Eram atat de relaxata incat persoana care imi luase cartile nu s-a putut abtine si a venit la mine, vanata la fata, sa ma intrebe cum de nu sunt stresata. Era incurcata total. Din ce m-am pregatit? Ca doar observase cum cartile mele ajunsesera la ea… „din gresala”.
Colegele mi-au admirat inelul si mi-au zis ca este ametist.
Evident ca am luat examenul cu brio si m-am intors la tara.
Zilele toride de vara, in plina campie, ma secau, parca, de toata energia. Dar nimic nu imi putea schimba starea de spirit. Eram atat de fericita de reusitele mele recente incat profitam la maxim de fiecare zi, plimbandu-ma in voie pe toate coclaurile, pe bicicleta mea.
Despartire
Astfel, in timpul unei drumetii foarte lungi cu bicicleta am oprit la o fantana sa beau apa rece si sa ma spal pe fata. Nu stiu cum si de ce am scos inelul si l-am pus pe o piatra.
Cand am ajuns acasa am constatat ca inelul nu mai era. Am pedalat disperata, insa inelul disparuse. Energia mea, entuziasmul si acea stare vibranta… toate disparusera! Atunci am inteles ca organismul uman intra in rezonanta cu anumite obiecte din exterior care au puterea de a ne da acele stari de bine.
In anii ’80 nu aveam prea multe surse de documentare in ce priveste cristalul si proprietalile sale, insa mai tarziu am reusit sa inteleg chiar si puterile tamaduitoare ale acestora.
Se spune ca AMETISTUL poate transforma energia in iubire, poate combate stresul si poate induce purtatorului o stare de liniste sufleteasaca. Pe toate acestea le-am simtit din plin in propriul corp. Din acest motiv sunt convinsa ca minunatul ametist din inel mi-a fost de mare ajutor.
Colierul de chihlimbar
Si pentru ca tot mi-am propus sa va vorbesc astazi despre proprietatile incredibile ale cristalelor, profit de ocazie pentru a va mai vorbi despre unul extrem de drag mie: chihlimbarul!
Chihlimbarul, prin continutul de acid succinic, are abilitatea remarcabila de a intari sistemul imunitar, de a grabi vindecarea si de a proteja corpul de infectii.
Acidul succinic restabileste atat oxigenul cat si energia in celulele slabite si ajuta corpul sa isi revina la normal. Chihlimbarul ajuta in afectiunile pulmonare si in mentinerea starii de bine.
Povestea colierului de chihlimbar
Soacra mea a facut parte poate din ultimele generatii de studenti care chiar legau prietenii pe viata. Desi trecusera mai mult de 30-40 de ani de la terminarea facultatii, ei inca se mai intalneau ocazional si faceau schimb de corespondenta cu fiecare ocazie, oricat de banala.
Multi dintre ei plecasera in timpul comunismului, sau imediat dupa, in strainante. Asa se face ca nu de putine ori cadourile pe care le primea erau mult mai speciale fata de ceea cu ce eram noi obisnuiti in tara.
Printre altii avea si un fost coleg de facultate cu care depana mereu amintiri. Dupa moartea sotiei sale, i-a trimis soacrei mele un colier de chihlimbar ce apartinuse acesteia si pe care voia sa mi-l daruiasca mie. Am fost extrem de impresionata, atat de frumosul colier cat si de caseta eleganta in care se afla. Era cu adevarat o bijuterie!
Cand l-a trimis a tinut sa mentioneze ca este chihlimbar veritabil.
Nu m-am indoit nicio clipa. Dupa experienta cu inelul de ametist din adolescenta ma asteptam sa vad ceva fantastic, cu atat mai mult cu cat avea vreo 10 pietre!
Energia cristalelor
L-am purtat prima data la o petrecere insa senzatia nu era chiar cea mai grozava. Simteam ca am atarnata de gat o piatra de moara. De abia am asteptat sa ajung acasa si sa il dau jos.
Altadata, la o alta ocazie, l-am pus la gat si am avut surpriza sa constat ca ma sufoc si nu pot sa respir. Atunci am hotarat sa renunt la el, dar parca ceva din mine nu imi dadea voie.
Dupa o vreme am primit vizita unei prietene pasionata de bijuterii si cand a vazut caseta nu s-a putut abtine si a defacut-o. Am vazut ca ii place si i-am zis ca nu rezonez cu acest colier, asa ca i l-am oferit cadou.
Dupa un timp am intrebat-o ce a facut cu el si mi-a zis ca a invatat-o cineva sa il spele dupa fiecare utilizare, intrucat acesta se incarca cu toata energia negativa a persoanei care l-a purtat anterior!
Atunci am inteles de ce nu puteam sa respir cand il purtam. Persoana care il purtase inaintea mea murise de cancer pulmonar.
Asadar, cristalele, asemenea corpului uman, trebuie curatate de energiile anterioare!
De atunci am invatat asta si am inteles ca fiecare cristal trebuie pretuit si inteles. Cristalele naturale au proprietati terapeutice incredibile, motiv pentru care am ajuns sa recomand utilizarea lor!
Material scris pentru Superblog 2020, sponsor proba: Stonemania Bijou.
Sursa foto: stonemania.ro
