De curand mi-a fost supusa atentiei o superba campanie derulata de cei de la E.ON România: We has no limits. Si in timp ce citeam descrierea lor: „Impreuna sa construim un viitor nelimitat de verde si sustenabil pentru generatiile viitoare” m-a cuprins un soi de tristete si melancolie, iar ochii au inceput a mi se umezeasca fara voia mea.
In mintea mea au inceput sa alerge tot felul de imagini cu „viata vesnic verde”… din perioada in care am invatat sa pasesc, sa cresc si sa ma formez ca om.
Cuprins articol
Viata verde de odinioara…
Nu pot sa nu ma gandesc la locurile natale si la acele vremuri parca sterse cu rautate din realitatea prezenta. Imi amintesc de vremurile in care viata era cu adevarat colorata in verde viu.
Imi amintesc de padurile care se inaltau pana la cer, in care daca te avantai cu nebagare de seama riscai sa te pierzi sau sa nu mai zaresti cerul si soarele. Atat de maiestuosi si de impunatori erau copacii.
Imi amintesc copacii drepti ca lumanarile care isi inaltau fruntea spre cer. Pe aceia nu ii puteai imbratisa din cauza circumferintei imense. De ei se bucurau din plin sutele sau poate chiar miile de animale salbatice care isi gaseau adapost si hrana fara a fi nevoite sa coboare in sate si orase. Padurea era ca o cetate fara uscaturi – caci pe atunci doar acestea ajungeau la foc – si fara hatisuri.
Campiile erau acoperite de covoare de iarba verde in care ti se ingropa piciorul cand paseai. Nu era nici urma de GUNOAIE… doar cate o frunza ratacita adusa de vand din inaltul copacilor mai poposea pe nesfarsitul verde.
Viata verde in actualitate
Acum nu gasesti o bucata de pamant cu iarba verde curata in care sa pasesti ca pe un covor, caci iarba sta strivita de multimea gunoaielor aruncate parca din reflex de oameni… si tipa in disperare cu o voce pe care urechile noastre nu o pot percepe, insa ochii da.
In copilaria mea nu existau atatea ambalaje din diferite materiale, care mai de care mai toxice pentru apa, sol si aer.
Chiar si materialele biodegradabile se descompun in luni de zile. Ce sa mai zicem despre toate celalate gunoaie aruncate fara pic de mila fata de mama natura… care sta sufocata digerand, fara putere, aceste mizerii.
Doar cateva exemple sunt suficiente pentru a ne da seama ca omenirea a pierdut ceva de mare pret, si anume: CONSTIINTA!
S-ar parea ca ne nastem fara ea. Si pentru ca nu toata lumea stie in cat timp se degradeaza in natura gunoaiele aruncate, m-am gandit sa va prezint niste cifre:
- un cotor de mar – 3 luni
- o banana – sub o luna
- o punga de hartie – sub o luna
- deseuri de hartie – 3 luni
- ziare – 3-12 luni
- chibrituri – 6 luni
- panza de bumbac – 5 luni
- materiale din lana – 1 an
- filtu de tigara – 1-2 ani
- guma de mestecat – 5 ani
- fete de papuci – 40-50 de ani
- cauciucul de pe talpa papucilor – 50-80 de ani
- cutii de conserva – 80 -100 de ani
- doze de aluminu- 200 -500 ani
- peturi – 450 de ani
- pungi de plastic – 450 ani
- carti de credit – 1000 ani
- pahare din plastic de unica folosinta – 1 milion de ani
- polistiren – NICIODATA
- recipiente din sticla – NICIODATA.
De ce am ales aceste exemple?
Simplu! Stand fix pe malul Oltului am avut posibilitatea sa ies la o plimbare si sa observ. Asa am ajuns sa notez doar cateva din cele mai comune gunoaie care stau nemiscate, pe mal, la hibernat.
Si cum sa nu tanjesti dupa puritatea naturii din vremurile copilariei mele cand toate ambalajele erau din hartie iar cele de sticla se dadeau la schimb la magazin? Pentru a primi un borcan de bulion trebuia sa duci borcan la schimb. Daca achizitionai bautura, la fel.
Imi amintesc cum la final de an scolar era o campanie: „Salvati padurea”, in cadrul careia fiecare copil trebuia sa duca la scoala o anumita cantitate de hartie. Nu de putine ori cantitatea minima solicitata era chiar peste puterea noastra de colectare.
Acum nu numai ca gunoaiele sufoca pamantul si apele, dar nici aerul nu este mai fericit! Sunt foarte multe persoane care crezand ca fac curatenie ard toate ambalajele. Si ce este cel mai rau: tund iarba, aduna frunzele si apoi le ard, facand aerul insuprtabil.
Frunzele si iarba care sunt cea mai buna sursa de compost pentru plante , sau surasa de „biomasa”.
Daca ne oprim o clipa doar asupra fumului de tigara care contine 7000 de substante chimice din care 69 cu potential cancerigen, precum: arsenic, benzen, beriliu (metal deosebit de toxic), 1,3 – butadiena (gaz destul de periculos), cadmiu (metal toxic), crom, etilen oxid nichel, plutoniu (element chimic radioactiv), clorura de vinil, plumb si altele.
Ce sa mai spunem despre toxicitatea unui intreg arsenal de gunoaie?
Si ce sa mai zicem de focurile facute in gospodarie… cand sunt societati comerciale care au AUTORIZATIE de distrugere a gunoaielor prin ardere, pe langa marile orase. De ce ne-am mai mira in astfel de situatii de smogul care pluteste peste noi? Iar Politia si autoritatile locale nu se autosesizeaza. Nimeni nu vede nimic.
Cine este responsabil de ce se intampla? Noi. Toti.
Si pentru ca natura face parte din mine, in urma cu 10 ani m-am mutat la sat din dorinta de a respira aer curat si de a admira frumusetea naturii. Dar dezamagirea a venit imediat. Intr-o dimineata, cand am decis sa ies la o plimbare scurta pe malul Oltului, am vazut oglinda apei acoperita de un covor fantasitic format din mii de peturi care pluteau in deriva. Am continuat plimbarea pana aproape de iesirea din sat, unde malurile apei gemeau de gunoaie cum nici la ghena de gunoi din orasul de unde venisem nu am intalnit.
Ceva in mine s-a aprins ca o torta. Am facut poze si le-am trimis mai multor autoritati, precum: consilul local, directia de mediu si directia apelor.
Au trecut luni si… nimic! Am incercat sa le fac publice, asa ca am apelat la presa, sperand ca va fi cineva care se va sensibiliza. Doar atunci au venit cativa angajati ai primariei. Partea socanta a fost ca in loc sa ia masuri, m-au intrebat cu multa nonsalanta cine le-a aruncat. Imi cereau nume. Daca natura ar fi putut vorbi, ar fi avut multe de spus.
Am ramas socata. Sa stau la paza si sa le zic lor?? Natura geme de suferinta si noi cautam responsabili numai pentru a arata cu degetul? Cand copilul este bolnav… conteaza de unde a luat microbul? Sau cautam sa il vindecam?
Pana la urma au trimis angajatii de la spatii verzi si au curatat, tocmai cand renuntasem la orice speranta si ma apucasem eu sa strang saci intregi de mizerii.
Ce fac eu pentru Planeta. Idei de sustenabilitate
Si iarasi ma gandesc la aceste campanii extraordinare… si ma doare sufletul.
Impreuna trebuie sa gasim solutii. Dar cum vorba romanesca spune ca „pestele de la cap se impute”, pentru a asigura un viitor nelimitat verde generatiilor urmatoare, ne trebuie:
- sustinere din partea autoritatilor: cetatenii trebuie sa prezinte solidaritate si chiar daca poate pare stresant sa ii presam, natura este mai importanta decat orice. Este casa noastra. Mii de specii de animale au disparut din lume datorita neglijentei oamenilor. Cine spune ca aceasta neglijenta nu ne va face si pe noi sa disparem?
- spatii special amenajate pentru gunoaie: exista, dar cine se ocupa de educarea cetatenilor? Cine le mentine curate?
- Indicatoare de averizare cu amenzile percepute pentru aruncarea gunoaielor in ape si in natura
- Programe de impadurire pentru toti cetatenii in putere, nu doar pentru voluntari. Eu particip constant la astfel de programe. In fiecare an mai plantez cativa copaci… si cred ca oricine este fizic sanatos ar putea face acelasi lucru. O zi pe an si ar fi suficient!
- Interzicerea arderii gunoaielor.
- Posibilitatea tuturor oamenilor de a beneficia de metodele alternative de energie pentru a reduce focurile pentru incalzit: cand m-am mutat aici nu exista gaz. Toata lumea avea soba cu lemne. Seara fumul putea fi, lejer, taiat cu un cutit. Desi a fost extraordinar de costisitor si de solicitant, am reusit sa fim primii conectati la retea. Incet, incet, tot mai multe gospodarii au beneficiat de incalzire cu gaze naturale. Nivelul poluarii a scazut considerabil.
- Incineratoare prevazute cu filtre de capatre a noxelor, pentru deseurile ce nu sunt biodegradabile (pentru firmele in domeniu).
- Incurajarea proiectelor de cercetare in domeniul materialelor biologice de inlocuire a ambalajenor nedegradabile.
- Seminarii tinute in scoli pe tema importantei naturii si mediului pentru a trezi constiinta inca din copilarie.
- Parintii si bunicii sa ii invete pe cei mici despre importanta conservarii naturii: un alt lucru pe care am incercat sa il insuflu atat copiilor cat si nepotilor mei – iubirea fata de natura.
Nu in ultimul rand, chiar prin acest blog mi-am propus sa ajut natura. Oferind leacuri si remedii alternative de vindecare, invatand cititorii despre plante, sper din suflet sa pot ajuta la conservarea naturii si la reimprietenirea cat mai multor oameni cu aceasta. Nu in ultimul rand, mai multe tratamente naturiste = mai putina poluare!
Sa ne trezim!
Omenirea trebuie cumva stimulata si trezita din acest somn adanc al indolentei caci numai asa vom putea privi renasterea naturii.
Din fericire natura chiar are o putere fantastica de regenerare, numai ca trebuie ajutata, eliberata de sub dominatia gunoaielor.
O natura curata este o natura sanatoasa, unde plantele, animalele si omul traiesc in simbioza. Daca omul si-ar deschide sufletul spre aceasta sursa inepuizabila de energie si daca ar incerca sa o protejeze, generatiile viitoare ar putea sa se bucure de frumusetea plaiurilor ca odinioara.
Marele povestitor Ion Creanga povestea in „Amintiri din copilarie”: „Dragu-mi-era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri”. In concluzie, de atatea veacuri natura era curata. Prin dezvoltarea stiintifica oamenii au produs atat lucruri bune, cat si mai putin bune. Ce ramane de facut este ca stiinta sa ajute la reinvierea naturii pentru a vedea ape curgatoare „limpezi ca cristalul”. Nu sufocate de gunoaie.
Sursa foto coperta: uib.no
Voi ce faceti pentru a proteja natura? Lasati-mi un comentariu. Poate ne inspiram mai mult unii de la altii…
Foarte frumoasa, interesanta si diferita abordarea ta. Imi place enorm modul in care ai ales sa fii vocala. Natura are nevoie de oameni vocali.
Desi am facut si eu un material cu top 10 idei de sustenabilitate, pe care il poti gasi aici: https://gratielavlad.ro/top-10-lucruri-mici-pe-care-le-putem-face-pentru-un-viitor-mare/ dupa ce am citit materialul tau mi-au mai venit cateva in minte:
– sa petrecem mai mult timp in natura si mai putin in casa. Pe langa economia de curent, in modul acesta ne vom apropia mai mult de ea si poate vom fi mai capabili sa observam ranile pe care specia noastra le-a produs de-a lungul timpului;
– sa fim mai vocali si sa incurajam reciclarea sticlei si a peturilor. Cand eram in Danemarca erau magazine care aveau niste aparate la intrare, in care puteai pune peturi, doze de aluminiu si sticle. Pentru fiecare obiect primeai un bon cu o anumita suma, pe care il puteai folosi la casa de marcat pentru a plati pentru orice cumparai. Mi s-a parut o idee GENIALA. Si tare m-as bucura sa se implementeze si la noi. In felul acesta poate ar fi mai multi oameni care chiar ar colecta sticlele si dozele, macar motivati de bani, daca nu de iubirea fata de natura.
Bun material.
Ideile mele?
1. Sa reciclam orice
2. Sa ne învățăm copiii sa recicleze
3. Sa mai renunțăm la mașinile vechi care poluează cumplit
4. Sa renunțăm la aparatura veche din casa
5. Sa consumam mai putina apa
6. Sa nu mai aruncam gunoaie pe jos
7. Sa nu mai fumam
8. Sa trecem la panouri solare
9. Sa încurajăm micii producători în detrimentul fabricilor
Ooofff asa ciuda imi este cand merg in vacante pe la locuri de picnic si vad munti de gunoaie si eu iau acasa cel mai mic coltisor de hartie…nu las nimic in urma….dar astia sunt oamenii din pacate
Anul trecut am ramas stupefiata si eu de cate PET-uri sunt aruncate in natura. Am filmat Lacul Bicaz acoperit de sticle de plastic si am pus clipul pe profilul meu. Sper sa intelegem ceva si sa ne invatam lectia.
Eu incerc sa pastrez un viitor verde pentru cei ce vor urma recicland si folosind cu respect sursele regenerabile.
Zilele trecute am vazut o femeie ca arunca coaja de banana din masina, ca si cum strada era a ei. Nesimtire totala.
De doi ani am inceput sa reciclez, nu arunc niciodata gunoi pe jos. Reciclez pana si uleiul, hainele si electrocasnicele.
Există multe acțiuni zilnice pe care le putem întreprinde pentru a evita înrăutățirea situației de pe planeta. Unele dintre acestea sunt: controlul utilizării hârtiei; haine uscate la aer – sa evitam uscătorul și aparatele de mare consum , sa evitam plasticul atunci când nu este esențial.
Imi pare atat de rau ca am ajuns sa ne distrugem minunata planeta. Si noi reciclam plasticul si sticla de mai bine de 2 ani. De asemenea, adun tot uleiul alimentar uzat si il duc la centrele de colectare.
Din pacate e destul de greu s educam o lume intreaga. Si sunt atat de multe lucruri ce pot fi facute.
Noi mergem, in fiecare am mergem cu cortul. Mereu strangem gunoaiele in saci si plecam cu ele. Mergem aproximativ o ora ca sa gasim un loc unde sa le aruncam, pentru ca multi nu te lasa se arunci in pubele din dreptul magazinelor.
Am fost la curatarea Lacului Vacaresti acum vreo 7 ani. A fost interesant dar si deprimant. Si nu de multe ori cand ajung cu copiii intr-un parc mai mare vad gunoaie sau drumuri de tara asemenea unor gropi de gunoi.
Eu incerc sa introduc partea de protectia mediului in educatia copiilor, mai ales ca suntem cu gradinita de acasa… Avem tomberon pentru deseuri reciclabile si caiet special cu exercitii pentru varsta lor.
M-am bucurat enorm sa descopar campania celor de la E.ON, căci este una ce mă ajută să duc în alt mod vestea mai departe. Vestea că este suficient ca un om sa inceapa schimbare, că ceilalti i se pot alătura pe drum! Foare frumos ai scris despre aceasta initiativa si despre emotiile trezite de aceasta!
Am inceput sa colectez separat deseurile de ceva timp, ma bucur ca s-a initiat acest proiect si in zona unde stau eu. Fiecare putem face mai mult, dar ne lipseste sustinerea comunitatii si a statului.
Noi colectam deseurile separat si nu aruncam niciodata pe strada. La munca, toti folosim cani, doar clientilor le dam pahare de carton.
Pentru apa folosesc un pahar cu pai, nu cumpar apa in sticle de plastic deoarece am instalat filtru.
Eu am început să am o conduită ceva mai sustenabilă de pe la începutul acestui an. De atunci și până în prezent tot caut modalități de a înlocui consumabilele beauty-related cu unele eco-friendly.